Nu, că n-a fost dată în judecată pentru preziceri sau alte lucruri sfinte cu care știai dumneata că se ocupa. Nu, a fost condamnată pentru furturi prin casele unde era chemată și pentru o crimă făptuită în scop de jaf. Atâta tot.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:52:27.872 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- În orice caz, e o văduva onorabilă, care duce o viață austeră și în frica lui Dumnezeu.
- Și sunt mândră că am avut nevoie de ea în împrejurări cu totul deosebite.
- În împrejurări cu totul deosebite a făcut cunoștință și cu justiția ce e drept.
- De unde? Calomnii. Cine știe ce scornituri?
- Nădăjduiesc însă că nevinovăția ei a fost dovedită și că dreptatea a triumfat.
- Da, da.
- Nu, că n-a fost dată în judecată pentru preziceri sau alte lucruri sfinte cu care știai dumneata că se ocupa. Nu, a fost condamnată pentru furturi prin casele unde era chemată și pentru o crimă făptuită în scop de jaf. Atâta tot.
- Doamne-Dumnezeule, dar nu e cu putință.
- Ba ne-a și mulțumit că am fost îndurători cu ea și n-am condamnat-o la moarte.
- Nemaipomenit. Nu m-aș fi așteptat la una ca asta. Ce lesne te poți înșela.
- Și totuși, cine știe cum o fi căzut în ispită?
- Îmi pare rău că nu te-am putut servi, dar vezi și dumneata...
[...]
