Nu-o iau pentru zestre, zice. O iau că mi-e dragă. Îmi place fata. E ca un înger. Se topește de dor când vorbește de ea.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:10:59.887 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Îl și însori. Și ce mai mireasă i-ai găsit...
- Cum ai spus? Ce fel de mireasă? Glumești?
- Nu, cum glumesc? O mireasă pe cinste.
- Care?
- Turusina, vezi că știu? Două sute de mii zestre.
- Nu se poate. Îți spun eu că nu se poate.
- Băiatul însa are și inimă. Mi-a spus tot, că doar îi sunt naș.
- Nu-o iau pentru zestre, zice. O iau că mi-e dragă. Îmi place fata. E ca un înger. Se topește de dor când vorbește de ea.
- Nimic, nimic. O migrenă. Nu mă simt tocmai bine.
- Nu, nu, nu trece. Mi se face tot mai rău.
- Îmi pare rău că nu ți-am găsit soția acasă. La revedere!
[...]
