- Păcat de dumneata.
- Vă mulțumesc din suflet pentru compătimirea ce mi-o arătați.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:10:59.836 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- O dau pe aceasta ca să mă mut într-o casă mai mare.
- Cum, mai mare? Cum, nu te ține cureaua să locuiești în asta și mai vrei să-ți iei alta și mai mare?
- Dar ce socoteală ți-ai făcut?
- Nicio socoteală. Așa, din prostie.
- Da.
- Prost?
- Da.
- Foarte simplu. N-am destulă minte. Ce găsiți ciudat? Ce să-i faci? Se întâmplă, nu?
- Oricum, e interesant... Un om care spune despre el însuși că e prost.
- Credeți că ar fi mai bine să aștept să mi-o spună alții? Nu-i totuna? Că tot nu pot să v-ascund.
- Da, așa e. Păcatul ăsta e cam greu de ascuns.
- Păcat de dumneata. -Vă mulțumesc din suflet pentru compătimirea ce mi-o arătați.
- Și de învățat, n-are cine să te învețe?
- Eu n-am avut norocul să întâlnesc niciunul. Și aș avea atâta nevoie.
- Da, asta așa e. Ești cam prostuț și nu e bine.
- Adică, n-ar fi nimica rău dacă ai avea părinți sau prieteni mai în vârstă, mai cu experiență.
- Asta e rău că n-am pe nimeni. O am pe mama ce e drept, dar ea e și mai proastă ca mine.
[...]