Uite, ca să vezi, știu bine că ar fi de ajuns un singur cuvânt al dumitale pe lângă Ivan Ivanovici Gorodulin, magistratul, ca să fiu numit într-o slujbă bună.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:16.201 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Da, așa ar trebui. Aș fi eu mai sincer cu dumneata dacă...
- Dacă ce?
- Ce vorbă e asta? Dar nu vreau deloc să fiu bătrână! Nici eu, ferite-ar sfântu.
- Vreau să spun numai că atunci n-aș mai fi atât de timid, că mi-ar veni mai ușor.
- Dacă ai fi. Dar dumneata nu ești bătrână. Dimpotrivă ești o femeie cât se poate de tânără.
- Ce face? Închipuiește-ți totuși că sunt bătrână. Nu-i totuna?
- Uite, ca să vezi, știu bine că ar fi de ajuns un singur cuvânt al dumitale pe lângă Ivan Ivanovici Gorodulin, magistratul, ca să fiu numit într-o slujbă bună.
- Da, așa e. Cred că ar fi de ajuns un singur cuvânt al meu.
- Și cu toate astea, eu nu ți-aș cere pentru nimic în lume așa ceva.
- Ivan Ivanovici te pierde din ochi.
- Crezi?
- Nu mai spune. Dar multe mai știi!
- Înțelegi, mătușică? O cerere din partea dumitale l-ar face îndrăzneț. Ar fi ca și cum l-ai mitui.
- Nu, nu, nu. Și apoi, nu vreau să-ți rămân cu nimic dator. Cum aș putea să mă achit față de dumneata?
[...]