- Când să m-arunc, auzeam glasul prudenței: Un moment! Unde te-arunci?...
- Până-n pânzele albe!
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Originea și evoluția spectatorului.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:00:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- L-am ascultat, și după un timp, iar m-am dus la el. Iar am dat o probă.
- Mă urmărește el cu atenție, și, la urmă, zice:
- Dragă! Acum îl faci prea prudent! Ăsta nu mai e mușchetar! Ăsta parcă e... de la protecția muncii!
- Așa am făcut! Am început s-ascult când de curaj, când de prudență, când de... amândoi odată!
- Când să m-arunc, auzeam glasul prudenței: Un moment! Unde te-arunci?... -Până-n pânzele albe!
- Fii cuminte! Parcă poți să știi unde-și țin adversarii... pânzele albe?
- Pe urmă, mai e și vorba aia, din-bătrâni: Pân-la pânzele albe, te mănâncă... alea colorate!...
- Curajul îmi spunea: Ascultă-mă pe mine, că am farmec!...
- Prudența... mă trăgea-n-napoi: Ba pe mine-ascultă-mă... că sunt femeie serioasă... mamă de copil...
- Se și spune: 'Prudența-i mama-nțelepciunii'... Nu vezi? De tată... nu-ntreabă nimeni cine e!...
[...]