Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Originea și evoluția spectatorului.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:25:42 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Cu ea, lucrurile stau și mai rău, că ea e fată! Și câți ani are, știi? Paisprezece! Așa cum auziți: paisprezece!
- Abia își scosese buletinu', la vârsta asta să-și fi văzut de școală! Să se fi pregătit pentru treaptă... Da' părinții ei - aș! Tot cu ea, la bal! Că de la balu' ăla i s-a tras totu'!
- Auzi, dumneata, educație! Păi, dac-ar fi după mine, la piesa asta aș pune un aviz, acolo, la intrare: Accesul copiilor sub 20 de ani - strict interzis!
- Mă rog! Hai, să zicem că așa e piesa, dar ce te faci cu celelalte personagii?
- Ce-i cu părintele-acela care-i face rost de somniferul care o adoarme, de zici că-i moartă? De unde l-a luat? De la ce farmacie? Ăă? Și-așa, fără rețetă?
- Și hai să zic c-așa e piesa...
- Da' de ce nu i-a dat cel mult un Diazepan? un Extraveral, acolo, sau mai bine să se fi orientat spre farmacia verde, să-i fi prescris, de exemplu, un ceai de tei! Bei seara, la culcare, o cană bună și dormi neîntors!
- Asta-i! Degeaba se mai dă la radio Sfatul medicului, doctorul te-nvață de bine, și vine Shakespeare, și-l combate!
- Pe urmă, cum rămâne cu tot ce învățăm, încă din școală... la cursurile de prim-ajutor? Reiese că Romeo e cam lipsit de lecțiile-astea...
- Vine, o vede leșinată, nici nu-i ascultă inima, nici nu-i ia pulsu', nici nu-i face respirație gură-la-gură... asta-i face înainte, când fata e bine, sănătoasă... Merci! Acum ar fi fost cazul!
- Dar uite, mă rog, să zicem c-așa e piesa...
- Da' mai vine și povestea cu doica... Ea e cu balconu'... ea e cu scara de mătase... ea le creează condiții, și mai stă și de pază, să nu vină... babacii!
- Păi mi-aș da eu fata pe mâna unei astfel de educatoare? De unde vine doica asta? Cine le-a recomandat-o? Ăă? Unde a mai lucrat? Cine i-a dat referință? Nu ni se spune, dar nici nu-i greu de ghicit!