Noapte, fată cu cercei de smoală, Ți-am pus toate visele în poală.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Originea și evoluția spectatorului.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:43 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- După ce îmi iau revanșa, că ultima oară m-a bătut de m-a uscat!
- De fapt, lucrul acesta ar fi și cam... prozaic!
- Da' dă-mi tu o ide mai... poetică!
- Ai sta treaz o noapte-ntreagă ca să îmi veghezi somnul?
- Cum, ai renunța la odihna unei nopți?
- Da!
- Cum așa?
- Păi, oricum... Mi-a trecut somnul!
- Noapte, fată cu cercei de smoală, Ți-am pus toate visele în poală.
- Însă tu, privind la stele, Nici nu te-ai uitat la ele, Nici nu te-ai uitat la ele!
- Le-ai lăsat în părăsire, Ca pe-o șoaptă de iubire, Și nici nu le-ai mângâiat
- Nu mai știu când au plecat... la-la... la-la...
- Noapte-noapte, nopticică, Vii tiptil, ca o pisică, Uneori, când ne-ntâlnim, Cât de bine ne simțim...
- Dimpotrivă, alteori, Te urăsc până în zori, Și aș vrea să pleci îndată. Noapte - fată vinovată...
- Noapte, fată cu cercei de smoală, Ți-am pus toate visele în poală. (2)
[...]