Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:22:35 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Sunt făcut din goluri care intră în rezonanță cu lumea, dând niște ecouri grozave, de câte ori pământul trosnește, fără nici un motiv serios.
- Sau dintr-o serie de păcate, uitate, iertate, capitale, care intră în rezonanță de câte ori răsare luna.
- Tic-tacul lucrurilor mă sperie îngrozitor, degeaba le mut tot mai încolo, tresar, parcă mă trezesc mereu din mine.
- Am auzit că mâine inima îmi va bate mai tare, de-aia acum stau treaz și mă fac că vorbesc sau tac, mă fac că aștept pe cineva și că nu mă sperie deloc zgomotul.
- Mi-e frică! O lumânare... S-aprind o lumânare!
- Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.
- A mai apărut una, s-a cocoțat sus. Şi încă vreo două...
- Curg raze la picioarele mele.
- Ce fel de lumină, cum o fi căzând anume?
- E drept că au murit prin ziduri fel de fel de oameni, de atâtea milenii se zidesc și mor.
- Poate mai există suflete neamestecate bine de uitare, memorate bine, vreun crâmpei de ochi, de geană, de gleznă...
- Care prind acum raza mea, și iau forma mea, și se mulțumesc fie chiar și cu forma mea, numai să se mai întruchipeze o dată.
- Trei, patru, cinci... Am ajuns la șapte.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu