Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:17:03 in versiunea Radio a inregistrarii.
- Lipsesc doar mâinile mulțimii implorând, ținându-se de ele ca de niște stele, când pământul va să cadă în beznă...
- Lipsesc credincioșii!
- A trebuit să fac și eu o mică minune. Minunile sunt primite sus, dacă sunt puse în slujba unei idei mărețe.
- Te-aștepți în orice clipă să auzi scâncete de copil.
- Oricum, eu... dacă dau să scâncesc.
- Aș! Mi s-au anchilozat organele, scâncetele se articulează, devin vorbire păcătoasă.
- Adică, stai... Ia te uită, trei fluturi care se rotesc în jurul lumânării! Iată-i pe cei trei magi. Se roagă, sau mi se pare mie?
- Ce spun?
- 'Doamne, nu ne mai ajunge becul. L-am lins cu aripile noastre peste tot, pe coapse și pe bot, și suntem și așa multul număr de trei, dacă-ți mai amintești de drumeții aceia.'
- 'Eu, unul, am arat câmpia și presimțeam de mult lumina asta, și chiar am visat-o nostalgic pe-o floarea-soarelui.'
- 'Eu, cel din dreapta, vin de nu știu unde, din dreapta.' 'Eu, cel din stânga, vin de nu știu unde, din stânga. '
- 'Acum ne rotim în jurul becului nebuni, stăpâni pe toate legile rotației printre raze, unde am aprins întâi polenul luat din dreapta, din stânga și din centrul luminii.'
- 'Apoi ne-am aprins aripile, mustățile de magi, am rămas numai niște cioturi de magi. Mici cât fluturii.'