Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:15:09 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Îngăduiți-mi să îndeplinesc măcar treburile mai neînsemnate din firide și ocnițe.
- Aș putea, de pildă, să mănânc lumină la Cina-cea-de-taină și să suflu în aureolele voastre, după ce se termină slujba.
- Iar din când în când, la distanță de-o jumătate de perete, să-mi fac mâinile pâlnie la gură și să urlu, o dată pentru credincioși și o dată pentru necredincioși: Aleluia!
- Aleluia! Aleluia! Aleluia!
- Așa... să mai aprind o lumânare.
- Parc-au înflorit pereții cu făclii care ard.
- Ah! Liliac păcătos, ce vrei? Unde ești? Uite-l colo spânzurat cu capul în jos... Urâtă pasăre...
- Da. Acum lăcașul ăsta mai seamănă și el a catedrală. Îi trebuia un cor. Acum e o catedrală în puterea sfințeniei.
- Parcă iarba de-afară dă năvală prin zid, crește prin zid. Ca săgețile prin Sfântul Sebastian.
- Trebuie să fie și el pe-aici, pe undeva. Ascultă și el cum crește iarba pe rănile lui. Cum se umple de verdeață.
- Îmbătrânim, ni se duce veacul. Şi trebuie să ne umplem cu ceva...
- Întineresc în golul dintre luminări, îmbătrânesc când trec prin para focului. Şi iar regenerez în întuneric...
- Tot așa și Sfântul Sebastian: întinerește în golul dintre săgeți, unde trebuie să se simtă atotputernic și viguros.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu