Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:34:06 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nu e uman, păgânilor!
- Acum, Sfinte Sebastian, ar urma să-i gonesc pe mișei până dincolo de turlă, să te dezleg de copacul ăsta nenorocit, să-ți ung rănile și să-ți spăl picioarele!
- Așa ar fi drept. Numai că nimic nu stă în puterile mele. Cu toate că eu sunt viu, iar ei sunt morți.
- Știi ce pot să fac eu, ca om viu? Să stau aici și să plâng.
- Şi, după câte văd, nu e nici măcar iadul... Suferința în afara iadului... nu știu dacă e primită. Se poate suferi și în afara iadului? S-a dat drumul? S-a generalizat?
- Oricum, tot o să te dezleg până la urmă.
- Alții la rând...
- Și tu... tu, Sfinte Sebastian, să n-ai grijă.
- Sfinții sunt ocrotiți. Când sunt mutați în altă parte, cum se întâmplă, sunt luați cu tencuială cu tot. De oameni e mai greu... Fără tencuială...
- Eu am plecat singur cu tencuiala mea, în cer. Caut peretele. Peretele, auzi, prea-sfinte? E acolo, sus.
- Dumnezeu mi-a făcut semn de sub cer, semn discret, să nu observe restul lumii. Eu, naivul, credeam că e, ca de obicei, vreun fulger și mă pregăteam să intru-n pământ...
- Fiindcă de câte ori am fost fulgerat, am intrat în pământ, cărbune, să-mi treacă electricitatea.
- De data asta - EL însuși.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu