Care prind acum raza mea, și iau forma mea, și se mulțumesc fie chiar și cu forma mea, numai să se mai întruchipeze o dată.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:23:03 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- A mai apărut una, s-a cocoțat sus. Şi încă vreo două...
- Curg raze la picioarele mele.
- Ce fel de lumină, cum o fi căzând anume?
- E drept că au murit prin ziduri fel de fel de oameni, de atâtea milenii se zidesc și mor.
- Care prind acum raza mea, și iau forma mea, și se mulțumesc fie chiar și cu forma mea, numai să se mai întruchipeze o dată.
- Trei, patru, cinci... Am ajuns la șapte.
- De ce faci șapte umbre pământului degeaba, omule?
- Acum chiar de-aș merge în mâini, în cap, nu mai pot trece de șapte.
- Toate au o logică... Toate au o limită, și eu nu pot umple catedrala.
- Ah! Să-mi văd mai departe de treabă. S-afum zidul piatră cu piatră...
[...]