Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:45:57 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Mă întorc jos, la temelie, adânc, lângă sfinții părinți care nici ei n-au înțeles mai mult decât că sunt sfinții părinți.
- Mă lungesc lângă ei, îmi trag o lespede până peste cap, una veche, cu scrisul cam șters, de nu se mai deslușește nimic decât o înșiruială de litere, care, oricât s-ar căzni, nu mai pot face nici un cuvânt.
- Şi va fi mai bine așa... C-o să fie liniște - și n-o să se deslușească nimic.
- Un pas și... Da' ce-i asta? Plutesc! Deci, nu cad. Nu se poate... Am dreptul la prăbușire, ca orice corp. Ca orice corp viu când cade mort. Ca orice corp mort când cade și nu învie.
- Înseamnă că e timpul să mi se arate.
- Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmai în vârf, unde de obicei plutești Tu.
- Eu ți-am făcut fum, după puterile mele, încalecă pe el și mi te-arată...
- Iată, merg în fața ta și-ți spun: Vreau să-ți vorbesc. Iar tu îmi răspunzi: Vorbește!
- Acum eu te întreb așa: Ce mai faci, Doamne?
- Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.
- Ba un munte, ba o apă, ba o pâine.
- Şi eu am venit să te văd într-un singur fel.
- Şi am luat-o de jos în sus.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu