Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:11:19 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Şi abia apeși pe ea cu pulsul tălpii de aer, și soarele sare într-un răsărit ritmic, pentru că brațul pârghiei e lung cât vecia.
- Te lași puțin cu cotul pe ea, gândindu-te la ale tale, și pământul se ridică până-n fundul frunzelor. Până în vârful meu.
- Munții încep să se-nvârtă în gușa vulturului, ajutându-i mistuirea - pentru că brațul pârghiei e dincolo de orice-nchipuire.
- Iar dacă-l mai lungim puțin, nici nu trebuie să mai fie nimeni la celălalt capăt:
- Mișcarea se face de la sine. O adiere, un trosnet - mecanismul merge singur. Vâj, vâj, vâj, vâj!
- Eu mă uit - și stelele răsar pe altă planetă.
- Eu vorbesc, și tună și fulgeră pe altă planetă.
- Sunt slăbănog ca o furnică, dar forța mea crește înspăimântător pe altă planetă. Şi sunt Dumnezeu acolo - fără să știu.
- Poftim ce-mi trece prin cap! Eh, gânduri, împinse până-n pânzele albe.
- Eu aș vrea să înalț un imn pânzelor albe. Acestor formidabile pânze albe - până în care ne-a fost dat să gândim.
- Pot fi de nori, pot fi de aer mai rar, pot fi de prăpastie absolută.
- Noi trebuie să ne împingem până acolo. Până în pânzele albe...
- Şi după aceea cădem jos, frânți și învinși pe fundul corăbiei noastre, să tragem la galere. Pe fundul coșciugului să tragem la galere.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu