Mă întorc jos, la temelie, adânc, lângă sfinții părinți care nici ei n-au înțeles mai mult decât că sunt sfinții părinți.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:44:49 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Dacă nu-ți zăngăne genele, ca două cortine de suliți otrăvite.
- N-o mai termin. Lăsați-mă să cobor, o biserică mai neagră decât asta nu mai pot face.
- Așa că nu vă fie frică... încet, încet.
- Să mă țin bine de schele... Scările! Repede, scările! Cine mi-a furat scările? Cad... Cad! Cad!
- Mă întorc jos, la temelie, adânc, lângă sfinții părinți care nici ei n-au înțeles mai mult decât că sunt sfinții părinți.
- Şi va fi mai bine așa... C-o să fie liniște - și n-o să se deslușească nimic.
- Înseamnă că e timpul să mi se arate.
- Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmai în vârf, unde de obicei plutești Tu.
- Eu ți-am făcut fum, după puterile mele, încalecă pe el și mi te-arată...
[...]