Mă lungesc lângă ei, îmi trag o lespede până peste cap, una veche, cu scrisul cam șters, de nu se mai deslușește nimic decât o înșiruială de litere, care, oricât s-ar căzni, nu mai pot face nici un cuvânt.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:44:57 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- N-o mai termin. Lăsați-mă să cobor, o biserică mai neagră decât asta nu mai pot face.
- Așa că nu vă fie frică... încet, încet.
- Să mă țin bine de schele... Scările! Repede, scările! Cine mi-a furat scările? Cad... Cad! Cad!
- Mă lungesc lângă ei, îmi trag o lespede până peste cap, una veche, cu scrisul cam șters, de nu se mai deslușește nimic decât o înșiruială de litere, care, oricât s-ar căzni, nu mai pot face nici un cuvânt.
- Şi va fi mai bine așa... C-o să fie liniște - și n-o să se deslușească nimic.
- Înseamnă că e timpul să mi se arate.
- Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmai în vârf, unde de obicei plutești Tu.
- Eu ți-am făcut fum, după puterile mele, încalecă pe el și mi te-arată...
- Iată, merg în fața ta și-ți spun: Vreau să-ți vorbesc. Iar tu îmi răspunzi: Vorbește!
[...]