Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Şi tac, tac, tac.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:28:42 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Or, știu eu, nu există nimic pentru rame - și el le-a lăsat goale.
- Să nu existe nici măcar o aureolă?
- Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el...
- Oricum, am ajuns departe, foarte departe, cel mai departe... O mai fi ceva?
- Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva?
- Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva?
- Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Şi tac, tac, tac.
- Oricum, am parcurs un drum lung... și-am ajuns la altar.
- Am înnegrit pereții până aproape de cupolă.
[...]