Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:44:24 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Țin lumânarea mai mult stinsă. Suflu în ea. Suflarea mea o încălzește și scoate un fel de abur subțire care se depune pe pereți.
- De-aș avea putere să duc până la capăt această ctitorie... Nu mai e chiar așa de mult, sunt aproape de săgeata înălțată ca un deget care are ceva de spus. Ce-o fi având de spus?
- Dacă nu te dor pleoapele când le închizi.
- Dacă nu-ți zăngăne genele, ca două cortine de suliți otrăvite.
- Dacă nu te strânge întunericul în fiecare seară, ca o ușă care-ți prinde mina, apoi glezna, apoi gâtul.
- Dacă nu te otrăvesc dinții când îi înghiți, de câte ori tragi aer în piept, punându-i la loc când oftezi, într-un veșnic box cu infinitul...
- N-o mai termin. Lăsați-mă să cobor, o biserică mai neagră decât asta nu mai pot face.
- Așa că nu vă fie frică... încet, încet.
- Să mă țin bine de schele... Scările! Repede, scările! Cine mi-a furat scările? Cad... Cad! Cad!
- Mă întorc jos, la temelie, adânc, lângă sfinții părinți care nici ei n-au înțeles mai mult decât că sunt sfinții părinți.
- Mă lungesc lângă ei, îmi trag o lespede până peste cap, una veche, cu scrisul cam șters, de nu se mai deslușește nimic decât o înșiruială de litere, care, oricât s-ar căzni, nu mai pot face nici un cuvânt.
- Şi va fi mai bine așa... C-o să fie liniște - și n-o să se deslușească nimic.
- Un pas și... Da' ce-i asta? Plutesc! Deci, nu cad. Nu se poate... Am dreptul la prăbușire, ca orice corp. Ca orice corp viu când cade mort. Ca orice corp mort când cade și nu învie.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu