Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:33:37 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Care și-a luat soarta în propriile-i mâini, în propriul trup, în ochi, în inimă... Care și-a luat soarta în propria-i inimă.
- Deși distanța de la care trag păgânii e cam mică. Nu e voie să ochești un sfânt de la o distanță mai mică de trei metri. Nu e uman!
- Omul e fericit că suferă, dar nu trebuie să se întindă prea mult coarda.
- Nu e uman, păgânilor!
- Acum, Sfinte Sebastian, ar urma să-i gonesc pe mișei până dincolo de turlă, să te dezleg de copacul ăsta nenorocit, să-ți ung rănile și să-ți spăl picioarele!
- Așa ar fi drept. Numai că nimic nu stă în puterile mele. Cu toate că eu sunt viu, iar ei sunt morți.
- Știi ce pot să fac eu, ca om viu? Să stau aici și să plâng.
- Şi, după câte văd, nu e nici măcar iadul... Suferința în afara iadului... nu știu dacă e primită. Se poate suferi și în afara iadului? S-a dat drumul? S-a generalizat?
- Oricum, tot o să te dezleg până la urmă.
- Alții la rând...
- Și tu... tu, Sfinte Sebastian, să n-ai grijă.
- Sfinții sunt ocrotiți. Când sunt mutați în altă parte, cum se întâmplă, sunt luați cu tencuială cu tot. De oameni e mai greu... Fără tencuială...
- Eu am plecat singur cu tencuiala mea, în cer. Caut peretele. Peretele, auzi, prea-sfinte? E acolo, sus.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu