Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Părintele Serghei.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:34:45 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Văd cum se uită la mine, și, cu toate posturile și rugăciunile, cu toate umilințele la care m-am supus, încă nu pot să le privesc cu seninătate, cu detașare.
- Părinte Serghei, te-am urmărit îndeaproape, chiar de la sosirea ta aici.
- Am văzut că ai un suflet ales, cinstit, ești un om cult, cu pregătire deasupra celorlalți călugări, dar și un om mândru...
- Prea mândru, sfinția ta, prea ambițios...
- Îți știu lupta cu tine însuți, ai reușit să devii mai sobru, mai curat în gânduri, mai stăpânit, mai umil.
- M-am supus la toate canoanele, am făcut ce mi s-a poruncit, veghe, cântat în cor, postit, rugăciuni, deși toate astea mi se par forme goale, lipsite de miez.
- Uneori, am aflat în aceste umilințe, bucuria ascultării, dar nu mi-am găsit alinarea și liniștea sufletească.
- Fiule, după cum hrana materială e necesară, ca să susțină viața trupului, rugăciunea e necesară ca să susțină viața sufletului.
- Nu-i de ajuns, sfinția ta. Simt în mine setea de-a înrâuri fericirea și folosul oamenilor, al oamenilor ăstora săraci, chinuiți, care umplu biserica.
- Oamenii ăștia, care nu înțeleg mare lucru, care se roagă din obișnuință, preocupați doar ca Dumnezeu să-i răsplătească în mărunta lor viață, avere, slujbe, iubiri păcătoase...
- Dacă noi, călugării, nu ne ridicăm la o înălțime spirituală care să le fie pildă, îndemn, nici noi nu suntem mai buni decât ei.
- Ești sever cu noi, cu tine... dar asta nu e rău, e începutul purificării.
- Purificare? Preasfinte, uneori mă chinuie ispitele de tot felul.
- Dragostea femeii?
- Nu, dragostea am îngropat-o de mult, sub altarul dezamăgirii.