Dulcegării să-ți spună din gura-i fandosită, ținându-te de mână cu grație ipocrită.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Pisălogii (1982).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:09:31 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- De-asemenea nimicuri ți-e mintea tulburată?
- Jignește-mi suferința, femeie neîndurată!
- Cum poți să râzi de mine, să fii atât de rea, ingrato, cu iubirea și slăbiciunea mea?
- Cum să nu râd, sărmane nebun, de chinul tău când tu îți faci degeaba atâta sânge rău? Cum?
- Bărbatul despre care crezi că mi-ar fi pe plac e un pisălog de care voiam să mă desfac.
- Un prost din cei cu ifos și căruia îi place de-ndată ce te prinde să nu-ți mai deie pace.
- Dulcegării să-ți spună din gura-i fandosită, ținându-te de mână cu grație ipocrită.
- Ca să mă scap, cu gândul de-a mă înapoia, lăsai ca să mă ducă pân' la caleașca mea.
- Astfel, a fost de mine silit să se despartă și-am revenit la tine prin astălaltă poartă
- Orfiza... Să cred înc-o dată plăcutele-ți cuvinte? Ești sinceră, Orfiza, la fel ca înainte?
- Ești caraghios spunându-mi cuvinte ca aceste!
- Când eu, mărinimoasă, răstorn acea poveste ce n-are nicio noimă, pe care-ai născocit-o...
- O, nu fi supărată de ce ți-am spus, iubito. Sunt înrobit de tine!
[...]