O, cât de întunecată și tristă-i fruntea ta!
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Pisălogii (1982).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:08:30 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Pe mândra și pe cruda femeie o iubesc când mintea mea întreagă mă-ndeamnă s-o urăsc.
- Stăpâne! Mintea voastră eu cred că nu prea știe ce vrea și nici ce poate a dragostei tărie! Ce?
- De vi-i îndreptățită acuma supărarea, o vorbă a iubitei aduce dezlegarea.
- Că doar al ei aspect mânia mi-o preface pe dată în respect.
- O, cât de întunecată și tristă-i fruntea ta!
- Te supăre, Éraste, prezenta mea cumva?
- Ce-a fost? Ce-ți displace? De ce suspini cu greu când mă privești? Răspunde-mi ce ai, amicul meu.
- Cum poți tu, nemiloaso, venind din altă parte, să-ntrebi neîndurată de ce sunt trist de moarte?
- O minte prea vicleană putând să se prefacă mai poate uita tot răul ce-n stare e să-l facă?
- Cel care vă conduse abia acum o clipă sub ochii mei, cu dânsul în cea mai mare pripă...
[...]