O minte prea vicleană putând să se prefacă mai poate uita tot răul ce-n stare e să-l facă?
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Pisălogii (1982).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:08:49 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Că doar al ei aspect mânia mi-o preface pe dată în respect.
- O, cât de întunecată și tristă-i fruntea ta!
- Te supăre, Éraste, prezenta mea cumva?
- Ce-a fost? Ce-ți displace? De ce suspini cu greu când mă privești? Răspunde-mi ce ai, amicul meu.
- Cum poți tu, nemiloaso, venind din altă parte, să-ntrebi neîndurată de ce sunt trist de moarte?
- O minte prea vicleană putând să se prefacă mai poate uita tot răul ce-n stare e să-l facă?
- Cel care vă conduse abia acum o clipă sub ochii mei, cu dânsul în cea mai mare pripă...
- De-asemenea nimicuri ți-e mintea tulburată?
- Jignește-mi suferința, femeie neîndurată!
- Cum poți să râzi de mine, să fii atât de rea, ingrato, cu iubirea și slăbiciunea mea?
- Cum să nu râd, sărmane nebun, de chinul tău când tu îți faci degeaba atâta sânge rău? Cum?
- Bărbatul despre care crezi că mi-ar fi pe plac e un pisălog de care voiam să mă desfac.
[...]