M-am zăpăcit, am bâlbâit ceva, i-am arătat calea și am rămas cu ochii pierduți în urma fetiței care pășea mărunt și elegant ca o turturică pe aleea ce ducea de la gară în oraș, cu un geamantănaș de mucava în mâna stângă...
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Plicul (1955).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:31:28 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Eu te cunosc de șapte ani, doamnă, și de șapte ani te ador!
- Acum șapte ani de-abia soseam aci, o biată institutoare în căutarea unui post...
- Care m-a întrebat sfioasă: 'Te rog, domnule, unde vine aici primăria?'
- M-am zăpăcit, am bâlbâit ceva, i-am arătat calea și am rămas cu ochii pierduți în urma fetiței care pășea mărunt și elegant ca o turturică pe aleea ce ducea de la gară în oraș, cu un geamantănaș de mucava în mâna stângă...
- Erai d-ta... multă vreme nu te-am mai văzut.
- Apoi, într-o zi nenorocită, am auzit că te măriți cu unul de la primărie...
- Apoi a venit războiul și nu te-am mai văzut deloc...
- Apoi te-ai făcut primăreasă și eu un biet șef de gară.
- D-ta parcă te-ai făcut mai frumoasă iar eu te-am iubit mai mult...
[...]