Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:14:18.859 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- O fi bine să am în casă un carnet de sindicat unional, dar și fiică-mea cu o slujbă bună ca ei nu-i de lepădat!
- Ce faci, Vania? Spuneai c-o să fim împreună, c-o să muncim și acum totul s-a sfârșit!
- Cetățeană, dragostea noastră s-a lichidat. Nu sta în calea liberului sentiment cetățenesc, că pe urmă chem miliția!
- Vania, dar îmi jurai! Cum mă lași acum?
- Ți-am spus că totu-i sfârșit, că ne-am despărțit precum corăbiile pe oceanul infinit. Gata, e lucru stabilit!
- Da' ce-ai cu viitorul meu ginere? Lasă-mi-l în pace! Crezi că de-aia plătesc eu în dreapta și în stânga? Dar de unde răsăriși?
- Domol, domol, Rozalia Pavlovna, domol că vă cad scrumbiile pe jos!
- Dar ce vrea lepădătura asta? Ce te legi de viitorul meu ginere?
- Dar e al meu!
- Să nu te prind că acum îți deranjez fațada! Ia vezi că vine milițianul!
- Hei, cetățeni, ce-i scena asta nerușinată?
- Și în timp ce Prisîpkin cutreiera prin oraș cumpărând cu banii viitoarei sale soacre, Rozalia Pavlovna Renaissance, tot ce vedea cu ochii...
- Soarele care se urcase sus, vestind vremea prânzului, a început să-i trezească pe tovarășii lui de dormit.
- Căci Prisîpkin locuiește într-un apartament foarte original.
- O cameră la demisol mobilată cu câteva paturi de fier.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu