Ei, ce crezi, Rozalia Pavlovna, că eu n-am ochi?
Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:33.297 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Luați minunatele parfumuri, copii!
- Brasiere, brasiere moi ca puful, moi ca puful, brasiere.
- Să cumpărăm de toate. La o casă nouă, e nevoie. Nu-i așa, Baian?
- Ia uite, ia uite ce scufii aristocratice. Ce zici de ele, mamă soacră?
- Unde vezi scufii? Astea-s brasiere!
- Ei, ce crezi, Rozalia Pavlovna, că eu n-am ochi?
- Lucru stabilit. Casa mea trebuie să fie îmbelșugată ca un pom cu roade.
- Ia-le, ia-le și pe astea, Rozalia Pavlovna, ia-le!
- Da, da, da, ia-le Rozalia Pavlovna!
- Dumnealui va aduce în casă o origine proletară, străveche și nepătată, un carnet de sindicalist!
[...]
