Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:20.336 în înregistrarea originală.
- Dumneavoastră, tovarășe Skrîpkin, nu trebuie să acordați atenție acestor grosolănii. Ele pot altera gustul fin care se naște în dumneavoastră. 
- Mai încet cu ploconelile, Baianule, să nu-ți spargi tărtăcuța de dușumea. 
- Nu te uita la ei, hai mai bine-n colțul ăla. 
- Da, da, hai să ne depărtăm de ei. 
- Vă înțeleg foarte bine, tovarășe Skrîpkin. E greu, e imposibil, e insuportabil, cu sensibilitatea sufletului dumneavoastră, să trăiți în societatea acestor bădărani. 
- Nu uitați sfatul meu: păstrați-vă răbdarea neștirbită. 
- Pasul decisiv în viață va fi primul foxtrot pe care-l veți dansa după celebrarea căsătoriei. El va trebui să lase o impresie pe toată viața. 
- Ei, ia să vedem! Închipuiți-vă acum că sunteți în compania unei partenere de dans. Hai, dansați! Na na na na na na na, nu așa! De ce tropăiți ca la paradă? 
- Stai, stai tovarășe Baian, să-mi scot pantofii. Mai întâi, mai întâi că mă strâng și-al doilea, să nu mi-i stric. 
- Ei, hai, hai să-ncepem! Hai! Așa! 
- Așa... așa, da, da, da... cu pas lent, ca și cum v-ați întoarce cu dânsa de la berărie. Gânditori, melancolici... Pentru o noapte cu lună... Așa, da! Așa, așa! 
- Na na na...! nu mișcați prea tare din șolduri, că doar nu sunteți cu vagonetul. Sunteți cu o mademoiselle. 
- Unde țineți mâna? Nu țineți mâna prea jos! 
- N-am de ce-o propti în aer. 
- Dar umerii de ce vi-i frecați? Așa nu mai e foxtrot! Așa binevoiți a-mi demonstra un adevărat un adevărat shimmy.