Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:54:35.379 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Activitatea asta a lui de acum 50 de ani m-a costat pe mine viața. Așa am ajuns la sinucidere.
- Sinucidere? Ce-i aia sinucidere? Simbolism, simandicos, simbriaș, sindrofie, sinistrat, sinistru... Sinucidere, am găsit! Sinucidere.
- O, cum? Dumneata te-ai împușcat singură? De ce? Sentință, tribunal...? Ah, Tribunal Revoluționar?
- Nu. Nimeni. Eu singură.
- Dumneata singură? Atunci, din imprudență.
- Nu. Din dragoste.
- Ei, poftim! Cum se poate? Păi din dragoste se construiesc poduri, se fac copii, iar dumneata... da, da, da, da...
- Lăsați-mă, nu pot! Vă rog, nu pot!
- Probabil ceea ce faci dumneata acum se cheamă un scandal. Da, da, da, e scandal.
- Dar societatea în care trăim azi îți cere să dovedești toate calitățile pe care le ai pentru a contribui la dezghețarea în cele mai bune condițiuni a individului înghețat cu 50 de ani în urmă.
- Da, da. Prezența dumitale este foarte, foarte necesară. Sunt fericit că ai venit.
- Înseamnă că el este acel Prisîpkin de care vorbeai. Iar dumneata ești ea.
- Fii bună și spune-mi, genele lui erau moi? Să nu se fărâme în eventualitatea unei decongelări rapide.
- Tovarășe profesor, cum aș putea eu oare să-mi amintesc ce fel îi erau genele, dacă nu le-am mai văzut de 50 de ani?
- Ei, dar ce sunt 50 de ani? Parcă a fost ieri. Eu cum îmi mai amintesc culoarea părului de pe coada mastodontului, care a trăit acum o jumătate de milion de ani? Da, da.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu