Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:09:02.981 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Săracul, e gata.
- Și ăsta-i gata.
- Ce-o fi cu fata de colo? Încet, să n-o speriem. Parcă e o lunatică. O vedeți? Picioarele i se împleticesc într-un ritm care, în vechime, se chema foxtrot sau Charleston.
- În cele două degete ale mâinii drepte ține o carte din care recită versuri, iar cu mâna cealaltă duce la nas un trandafir, de al cărui miros pare că se îmbată.
- Vai, săraca!
- Nefericita. Ea trăiește alături de el, de mamifera aia turbată.
- Și uite cum a fost. Noaptea, când orașul dormea, au început să pătrundă până la dânsa acorduri de chitară. Apoi, niște prelungi și sfâșietoare oftaturi și niște hohote melodioase. Stai, cum se chemau astea la ei? Mi se pare romanțe.
- Și cum romanțele se tot repetau, biata fată a început să se țicnească. Zdrobiți de durere, părinții au convocat un consiliu de medici.
- Profesorii spun că e vorba de accese ale unei acute crize de înamorare.
- Așa se chema boala, pe vremea când vitalitatea omenească, atât de chibzuit repartizată pentru întreaga viață, era concentrată într-o singură săptămână, producând un proces arzător și ducând chiar la fapte necugetate, pe care cu greu ți le poți închipui.
- Mai bine să nu mă uit. S-ar putea ca acești îngrozitori microbi ai înamorării să se răspândească prin aer.
- Cum se vede, epidemia ia proporții oceanice.
- Dar... dar asta ce o mai fi? N-am mai văzut așa ceva. Un șir de 30 de femei aproape goale.
- Priviți, un vierme uriaș cu 30 de capete și 60 de picioare. Și când te gândești că această ridicare de picioare ei o numeau dans, ei o numeau artă.
- Și arătarea astălaltă? Par a fi un bărbat și o femeie. De ce țopăie?
- Vedeți până unde a ajuns epidemia?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu