Am râs cum nu am mai râs de mult, mai ales când ați închis-o pe nevastă-mea în debara cu tânărul acela.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Post-Scriptum la Revelion.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:53:44 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da, dragă. Dar când m-am uitat mai bine, mi-am dat seama că nu era un străin. Eram eu.
- Și culmea, nu era nici nevastă-mea, că pe urmă mi-am adus aminte că ea era plecată.
- Și ce te miri, dragă? Vrea să-și facă și omul un viitor.
- Și cum vă spuneam la începutul acestui post-scriptum, Revelionul petrecut la voi a fost minunat.
- Jocurile de societate m-au distrat teribil, mai ales pedepsele.
- Am râs cum nu am mai râs de mult, mai ales când ați închis-o pe nevastă-mea în debara cu tânărul acela.
- Auzi, ce pedeapsă i s-a dat.
- Păi ce, ușor e să stai închis într-o debara cu un tânăr de 30 de ani o jumătate de oră?
- Dar nevastă-mea, ați văzut, a fost o demnă. Știe să piardă. Nu s-a arătat deloc supărată.
- Dar eu simt că această claustrare i-a dăunat la psihic.
- Acum, de câte ori trece pe lângă o debara, se oprește o clipă și oftează.
[...]