- Să știți că nu mai e nimeni.
- Cum nu mai e nimeni?
- Nimeni.
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Poveste în doi timpi și trei mușchetari.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:25:32.844 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Semnalmentele câinelui vă rog, dar mai întâi vagonul.
- Șepte.
- Asta ați mai spus, ce avea el specific?
- Îi plăcea foarte mult cafeaua cu lapte.
- Ce alte amănunte-mi puteți da?
- O fundiță roz, legată la gât. Am primit-o cadou de la unchiul meu.
- Scria vreo dedicație pe fundiță?
- Vai de mine, dar cum o să scrie? Nu scria nimic.
- Ghinionul dv., dacă scria nu aveați probleme.
- Ori îmi dați semnalmentele ori... Următorul vă rog...
- Să știți că nu mai e nimeni. -Cum nu mai e nimeni? -Nimeni.
- Da, mă rog, ce marca avea obiectul?
- Marca, să-i zicem, corcitură de rasă... asta, de casă.
- Sigur, vreau să vă spun că era sigur o corcitură de casă.
- Corespunde. Da, e câinele dumneavoastră într-adevăr. La noi e înregistrat sub numărul 61452.
- E, asta e, puțină răbdare, completează mai întâi formularul ăsta.
- Da.
- Da, da, da, păi data n-ați spus-o.
- Uite, mă rog, am pus și data. Nu mai mă fierbeți atât, vă rog.
[...]