- Și cum era pisica?
- Era tărcată, era mare, oribilă, cu ochi albaștri, cu coadă scurtă, o rasă birmaneză.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Poveste în doi timpi și trei mușchetari.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:26:37.556 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Uite, mă rog, am pus și data. Nu mai mă fierbeți atât, vă rog.
- Perfect. Mai trebuie să ne dați și semnalmentele pisicii.
- Pisicii? Păi eu n-am pierdut o pisică.
- Eu v-am spus că am pierdut un câine.
- Păi pisica, n-am uitat-o eu.
- Asta era, va să zică știți de ea!
- Și cum era pisica? -Era tărcată, era mare, oribilă, cu ochi albaștri, cu coadă scurtă, o rasă birmaneză.
- Aici răspundeți cu mult mai multă promptitudine. Oare întâmplător?
- Mi-a atras atenția pisica asta.
- Lăsați cu nostimă, să vă spun eu de ce.
- Pentru că pisica e a dv., iar câinele la a cărui descriere v-ați încurcat nu vă aparține.
- Noi nu ne înșelăm, alții vor să ne înșele, dar nu le merge din fericire.
[...]