Doamne! Doamne, scumpa mea, da' cum poate oare tatăl tău să aibă într-așa hal forma cufundată în materie? Cât de obtuză îi este inteligența! Cât de întuneric e în sufletul său!
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Prețioasele ridicole (1959).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:23:48 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nu mai încape nicio îndoială, sunt apucate rău.
- Vă spun înc-o dată că nu înțeleg nimic din toate bazaconiile astea.
- Vreau să fiu stăpân la mine în casă.
- Și ca să punem odată capăt poveștilor ăstora...
- Doamne! Doamne, scumpa mea, da' cum poate oare tatăl tău să aibă într-așa hal forma cufundată în materie? Cât de obtuză îi este inteligența! Cât de întuneric e în sufletul său!
- Ce vrei, scumpa mea? Sunt confuză din cauza lui.
- Asta nu m-ar mira deloc! Da, da... sunt toate aparențele! Și despre partea mea când mă uit la mine.
(bate la ușă) Cine bate la ușă? Cine ne deranjează din conversația noastră? Cine e?
- A venit un lacheu care întreabă dacă sunteți acasă. Spune că stăpânu-său vrea să vă vadă.
- Să faci bunătate, proasto, să te exprimi cu mai puțină vulgaritate.
[...]