Căci dacă minciuna mă apropia de tine, dacă cu prețul ei îți mângâiam părul, cu prețul ei îți simțeam răsuflarea, minciuna nu mai era minciună... ci, ce să zic eu, Gogule, Bach...
Fragment audio de 25 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:03:28 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nu-i adevărat! De unde să am eu părerile mele?
- Eu numai ca să-ți aud vocea ta, cu timbrul ei catifelat, aș trece la budism.
- Păi dacă tu nu detești minciuna, cum s-o detest eu? Eu, o biată femeie lipsită de apărare?
- Adevărul mă îndepărta de tine. Și atunci nu mai era adevăr, ci o broască țestoasă...
- Nu amesteca aici animalele. N-au ce căuta aici animalele.
- Lasă, Gogule, lasă să le amestec, că le amestec cu tâlc...
- Căci dacă minciuna mă apropia de tine, dacă cu prețul ei îți mângâiam părul, cu prețul ei îți simțeam răsuflarea, minciuna nu mai era minciună... ci, ce să zic eu, Gogule, Bach...
- Lasă compozitorii. N-au ce căuta aici compozitorii.
- Îi amestec cu tâlc, Gogule, nu înțelegi?
- Minți! Minți! Minți! Ai personalitatea ta bine precizată.
- Ești nebun? Eu, și personalitate bine precizată! Nu, nu... ești nebun...
- Pentru tine am renunțat la orice, Gogule. Numai pe tine te am, Gogule.
[...]