Cu patimă oarbă... Până la sfârșitul vieții...
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:55:18 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- În adâncul sufletului îți voi păstra o amintire frumoasă... cu o singură condiție...
- Îți dau și viața mea și dragostea mea...
- Nu iubire îți cer, ci un mic serviciu...
- La atâta se reduce? La atâta.
- Întoarce-te la căminul conjugal și iubește-ți aproapele, adică soțul.
- Gogule!?
- Cu patimă oarbă... Până la sfârșitul vieții...
- O să te ierte pentru că e nebun după tine.
- Dar eu ce sunt, dragă? Eu nu exist?
- Îngrozește-te de ce-am să-ți spun... Să te miri foarte mult. Să nu-ți vină să-ți crezi urechilor.
- La câte principii am renunțat... Am făcut o tranzacție.
- Vai de mine! Cu dragostea mea? Cu visurile mele de fericire?
[...]
