Da, dar cum știu care e Ortansa? Tare mi-e teamă că n-am s-o recunosc. Dacă am să cad în genunchi în fața alteia?
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:35:57 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Numele meu? Ce importanță are? L-am uitat de mult, domnule.
- Am să mă despart de dumneavoastră ca un om adevărat.
- Numai Ortansa mă poate lămuri.
- Am să-i cad în genunchi, îi spun că fără ea n-are niciun sens și-i aflu numele individului...
- Da, dar cum știu care e Ortansa? Tare mi-e teamă că n-am s-o recunosc. Dacă am să cad în genunchi în fața alteia?
- Sărut-mâna. Dacă nu vă supărați, dumneavoastră ați fost soția mea?
- Te faci că nu mă cunoști, dragă?
- Ortansa, nu-mi distruge viața pe o perioadă mai îndelungată!
- Între noi, totul s-a sfârșit...
- Vreau să te mai văd măcar o dată... Să-ți mai admir o dată chipul... E minimul ce-ți cer...
[...]
