N-am nici o vină, Gogule. Emilian m-a aruncat ca pe o cârpă.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:06:16 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- A, da... ascultă-mă... dacă te strâng de nas cu două degete? Ăsta-i un gest omenesc...
- Asta se cheamă... cum se cheamă... hârjoană, nu?
- Da, Gogule! Hârjoană se cheamă. Așa cred, cel puțin...
- Vezi ce memorie am? Și asta e tot ceva omenesc, nu?
- N-am nici o vină, Gogule. Emilian m-a aruncat ca pe o cârpă.
- Du-te la soțul tău legitim. Nu mai sparge casele oamenilor.
- Cum adică, Ortansa? Nu te mai iubește?
- Cum să-ți explic eu... nu vrea să mai stea cu mine în aceeași casă. Când mă vede, cască.
- Păi da... vrea să trăiască cu o altă femeie, care nu e Ortansa.
[...]