Păi nu mai știu când te indignezi! Trebuie să urli?
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:12:49 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Tu ești speranța mea că tu ai fost încadrată...
- Hai, fetițo! Hai, fetițo! Iubito!
- Chestia cu pantofii... scormonește-ți sufletul...
- Fii Clementina cea de altădată, când mai aveai principii, care nu suporta afacerile murdare.
- Cea de altă dată.... Da' nu mai știu!
- Păi nu mai știu când te indignezi! Trebuie să urli?
- Da, așa se pare... Oamenii fac, în orice caz, gesturi foarte caraghioase.
- Nu, eu nu vreau să te induc în eroare.
- Când o să redevii cinic, o să-mi dau în cap cu fondul meu cinstit.
- Gogule, dacă găsesc un gând măreț, ți-l dau, Gogule! Ți-l dau cu cea mai mare plăcere.
[...]
