Tu ești speranța mea că tu ai fost încadrată...
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:12:32 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Noi suntem doar femei. De ce ne întrebi de copii? Nu, zău... ai pretenții absurde!
- Fetelor, vreți să piară Gogu?
- Dați-mi remușcări, dar repede, repede!
- Tu nu vrei anecdote în niciun caz... vrei ceva măreț... stai să-mi aduc aminte...
- Adică, am făcut un lucru, Ortanso, așa... și-apoi mi-a părut rău?
- Tu ești speranța mea că tu ai fost încadrată...
- Hai, fetițo! Hai, fetițo! Iubito!
- Chestia cu pantofii... scormonește-ți sufletul...
- Fii Clementina cea de altădată, când mai aveai principii, care nu suporta afacerile murdare.
- Cea de altă dată.... Da' nu mai știu!
- Păi nu mai știu când te indignezi! Trebuie să urli?
- Da, așa se pare... Oamenii fac, în orice caz, gesturi foarte caraghioase.
[...]