Vezi ce memorie am? Și asta e tot ceva omenesc, nu?
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:05:52 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Iubita mea, n-am știut... n-am știut...
- Am crezut că din adâncul ființei mă disprețuiești...
- Stai, stai... numai o clipă, o singură clipă... să-mi exteriorizez sentimentele.
- A, da... ascultă-mă... dacă te strâng de nas cu două degete? Ăsta-i un gest omenesc...
- Asta se cheamă... cum se cheamă... hârjoană, nu?
- Da, Gogule! Hârjoană se cheamă. Așa cred, cel puțin...
- Vezi ce memorie am? Și asta e tot ceva omenesc, nu?
- N-am nici o vină, Gogule. Emilian m-a aruncat ca pe o cârpă.
- Du-te la soțul tău legitim. Nu mai sparge casele oamenilor.
[...]