La urma urmei, ce atâtea nazuri?
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Rămâne în familie (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:00:09 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- De cinstit, m-a cinstit. Ce-i drept, e drept. Mi-a dat cafea, rom și-o grămadă de prăjituri.
- Mâncați, Ustinia Naumovna, zice.
- Da' ce, mie mi-ardea de mâncare?
- Și-i turuiam într-una: Da' trebuie să te hotărăști, zic. Să mergem azi la vedere.
- Da' el, nu! Să mă mai gândesc, zice. Să vedem... Uite-așa se trăgea de mustață!
- Mi se face și rău dacă mai ascult!
- La urma urmei, ce atâtea nazuri?
- Ce, suntem noi mai răi ca el?
- Ciupi-l-ar puricii! Parcă n-o să găsim altul...
- Nu mai căuta altul. Lăsați pe seama mea. Am să-l găsesc eu.
[...]