Mama se supăra pe profesorul de dans că-mi atingea mereu genunchii. Da' și asta-i o prostie! Un profesor de dans nici nu e un bărbat. E acolo, un civil.
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Rămâne în familie (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:05:17 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Se poate compara un civil c-un ofițer? Ah, nici vorbă că nu!
- La urma urmei, nici nu-i așa de greu să-nveți să dansezi. Uite, eu, din 20 de lecții am înțeles tot.
- Să nu-nveți să dansezi e o prostie.
- Mama se supăra pe profesorul de dans că-mi atingea mereu genunchii. Da' și asta-i o prostie! Un profesor de dans nici nu e un bărbat. E acolo, un civil.
- Parcă văd... într-o zi apare în casă la noi un ofițer! Și-a doua zi avem logodnă.
- Valeții aleargă de colo până colo.
- Eu, bineînțeles, sunt îmbrăcată într-o rochie de sau nu, mai bine de dantelă.
[...]