Nu vă osteniți. Noi, servitorii, nu merităm atâta cinste.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Rămâne în familie (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:17:02 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Peruzeaua mea! Te-ai mai îngrășat! Și te-ai făcut frumoasă...
- Pu! Ce lingușitoare e! Nu e Lipoșka și-așa destul de încrezută...
- Ți se pare, Ustinia Naumovna.
- Sunt tare bolnavă! Ba colici, ba bătăi de inimă și melancolia care mi s-a cuibărit în suflet.
- Fominișna, altă dată o să te sărut și pe tine. Cu altă ocazie.
- Nu vă osteniți. Noi, servitorii, nu merităm atâta cinste.
- Deși, dacă cinstea s-ar lua după sufletul omului...
- Ia loc te rog, Ustinia Naumovna!
- Haide, du-te și pune samovarul.
- Nu te osteni, am băut ceai mai adineauri. Poate-ar fi mai nimerit un lichior și-un hering.
[...]
