E cântecul nostru, al întunecaților lumii. Și după cum lumină neștiută stă ascunsă în sufletele noastre, tot așa stau ascunse și dorurile și dreptățile noastre.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Rapsodia țiganilor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:07:31 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- S-ar rupe inima băieților de n-ar avea și ei cinstea să cânte în fața luminăției-sale.
- Ia seama, unchiule, tarafu'!
- Dumneata faci ce vrei din mine, Barbule. Deși eram grăbit, sunt dispus să te ascult până la ziuă!
- De acum, țin-te obrăznicie țigănească.
- Pe întuneric? Nu se poate! De ce pe întuneric? Asta nu se poate!
- E cântecul nostru, al întunecaților lumii. Și după cum lumină neștiută stă ascunsă în sufletele noastre, tot așa stau ascunse și dorurile și dreptățile noastre.
- Nu îngădui, ți-o răpește pe întuneric pe Creanga!
- Pe întuneric, maestre? Dar cine a mai pomenit una ca asta? Nu se poate.
- Nu e nimic prea ciudat în ceea ce dorește Barbu.
[...]