Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Salutări din vacanță.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:24:05 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Acum scrie o carte. Caută personaje care să-l inspire, iar eu sunt ceea ce-i trebuie.
- Să-l auzi... 'un tip antologic, bătrâne, cu încărcăturo emoțională primară, nedescătușată într-un spațiu dionisiac atemporal'.
- Ăsta sunt eu - atemporal.
- E, ce părere aveți...? Te doare capul câtă filozofie știe Sache ăsta, câte cuvinte din alea străine scoate din el. E ceva de speriat, nu altceva.
- Păi când începe să vorbească despre carte, unde voi fi și eu prezent printre personaje, simt că plutesc.
- Mai tot timpul e însoțit de câte 2-3 prieteni, cred că și ei sunt artiști mari, n-am întrebat, pentru că nu stă frumos să te arăți prea curios.
- Artiștii sunt ființe sensibile.
- Când iau chenzina, se știe: ne întâlnim la Casata, apoi trecem la Grădinița, care e vizavi, la doi pași, unde servim și cina.
- Aici se încing discuții despre artă până la ora închiderii.
- Sunt atât de absorbiți de probleme încât niciunul nu observă când vine ospătarul cu nota de plată. Achit eu ca să nu-i tulbur. Nu se face, știți?
- Sache al meu banilor le spune 'fleacuri'.
- Și că e destul de prozaic, spune tot el, să amesteci arta cu fleacurile. Adică, cu banii.
- Are dreptate, așa este...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu