Ce e, Lenuțo? Ce te uiți așa speriată la mine? Crezi că te mănânc? Sau tot timpul cu gândul la ofițeri.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșitul lumii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:00:40 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Uite, uite... Dumnealor stau de clevetit. Nimeni nu mai are nimic de făcut în casa asta?
- Ce e, tată? Iar le împui capul cu prostiile dumitale de pictor ratat?
- Aoleu, frumos mai vorbești cu taică-tu, Matache!
- Stăteam și noi la o șuetă, ce mare nenorocire! Că slavă Domnului, avem de ce ne plânge unul altuia.
- Păi sigur, tot timpul vă plângeți de mine.
- Și dumneata, om bătrân, le cânți în strună.
- Ce e, Lenuțo? Ce te uiți așa speriată la mine? Crezi că te mănânc? Sau tot timpul cu gândul la ofițeri.
- Tată, ce-ți veni? Mă sfătuiam cu mama. Vreau să brodez o pernă și nu știu ce model să aleg.
- Chiar așa. Vorbeam și noi despre pernele de zestre.
- Care zestre? Ce, eu am bani de aruncat?
- Și mai întâi de toate, Lenuța o să se mărite numai cu cine zic eu.
- Te-a aranjat, soră-mea... rămâi fată bătrână.
- Hop și tu cu vorba! Ți-am mai spus să nu te bagi în discuții care nu te privesc, Aurele.
[...]