Cum spunea madam Zgribencea, acum nu mai visez decât fericirea Zincăi, a Lenuței, a ta, Aurele, a dumitale, tată Alcipiade...
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșitul lumii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:45:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Iar îmi aduci aminte, Aurele?
- Adică, tocmai la 12:00 se isprăvește?
- Sigur, când se încheie ziua.
- Ce n-aș da să nu se sfârșească! Mai, Aurică, nu s-ar putea face ceva?
- Dacă nu s-ar sfârși, ai da mult, dragă papa. Ia gândește-te!
- Zestrea, bijuteriile, automobilul, polițele ticălosului de Șulăm, călătoria mea în Italia...
- Toate! Toate le-aș plăti! Toate le-aș face, dar, ce folos? Că ne paște metempsihoza asta...
- Cum spunea madam Zgribencea, acum nu mai visez decât fericirea Zincăi, a Lenuței, a ta, Aurele, a dumitale, tată Alcipiade...
- Pe urmă, și fericirea mea, să vă văd trăind, mă! Să vă văd, mă, trăind mulțumiți și în belșug!
- E, dac-am trăi noi așa, ani întregi, unde-am ajunge? N-ai mai avea niciun ban, fiule!
- Ia auzi, domnule! Păcat, mare păcat! Dar acum e prea târziu, tată.
- Ascultă, tată, dumneata te rogi de mine, de parcă eu aș fi Dumnezeu.
[...]