Soția mea, mai exact, pseudo soția mea, soția mea aparentă, sau prezumtivă, sau ipotetică... n-are importanța, asta fiind o chestie absolut intimă a noastră, așa, are dreptul să rămână și ea în București?
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Siciliana de Aurel Baranga.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:26:45.559 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Un singur lucru nu știe: să-mi găsească mie un post în București.
- Nu s-ar putea spune că ai un spirit prea practic.
- Nu, domnișoară, sunt un poet ratat. Sau, dacă vrei, un ratat poet.
- Nu găsești că e prematur să vorbești de ratare?
- Și ca ratat, dacă vrei să te realizezi, trebuie să o iei din timp.
- Cum spuneai că suntem figura aia, domnișoară Fifi, Siciliana?
- Da, tot. E foarte coerent și foarte simplu.
- H.C.M., numărul 137391, din nouă sute cincizeci și unu.
- Perfect.
- Soția mea, mai exact, pseudo soția mea, soția mea aparentă, sau prezumtivă, sau ipotetică... n-are importanța, asta fiind o chestie absolut intimă a noastră, așa, are dreptul să rămână și ea în București?
- HCM 947368 pe cincizeci și unu.
- Nu, ăsta e altul, dar cu un conținut analog, completându-l.
- Bine, bine, asta e treaba ta, că de-aceea ești jurist și de-aia ai rămas repetent.
- Atunci înseamnă că ne putem căsători?
- Evident!
- Clar!
- Măi, măi... am impresia că divorțul ăsta e o chestie mai complicată, nu e atât de simplu.
- Nikaloe, nu te juca! Aici e o problemă serioasă!
- Răspund cu capul, mă! Dar, de capul tău ce se alege?
- Cine?
[...]
