Și ce gene superbe... lungi așa, ca niște aripi fremătând. Mă mir că nu le-aud când clipesc.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Spune-mi cum zâmbești ca să-ți spun cine ești.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:28:35 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și de aici, din balcon, am așa, o imagine frumoasă, văd tot bulevardul.
- Mai bine închid ochii. Și dacă-i închid?
- Nu, nu se poate. Nu, nu-i adevărat. Nu, nu.
- Ochii ăștia albaștri i-am mai văzut odată, când eram student.
- Oare visez cu ochii închiși? Asta se poate... Dar așa treaz? În balconul meu?
- Câți ani o fi având? 20. Ba nu, 22... Dar de ce 22? Așa-mi place mie.
- Și ce gene superbe... lungi așa, ca niște aripi fremătând. Mă mir că nu le-aud când clipesc.
- Dar de unde vine oare vocea asta melodioasă, pură, ca un cântec de Saint-Saens?
- 19 ani și e îndrăgostită de mine! Parcă o aud...
[...]