Vă rog să mă scuzați. A fost un caz de forță majoră. Veneam la birou, s-a iscat așa, din senin, o furtună și prietenul meu m-a invitat să ne adăpostim două zile la Sinaia.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Spune-mi cum zâmbești ca să-ți spun cine ești.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:16 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu, dar mă gândeam așa, mi-ar fi plăcut să vă cunosc, să mai schimbăm o vorbă-două.
- Îmi pare rău, și eu aș fi vrut să mai schimbăm, mai ales că păreți foarte simpatic.
- Și dv.
- Dar îmi dau seama că nu ne-am mai cunoscut.
- De acord. Ce mai... bine a zis cine-a zis...
- Mitică! Vino te rog la telefon, e șeful tău.
- Întreabă cum faci tu umplutura pentru sarmalele de primăvară.
- Florica, aștept o explicație. Pot să știu și eu de ce-ați lipsit două zile?
- Vă rog să mă scuzați. A fost un caz de forță majoră. Veneam la birou, s-a iscat așa, din senin, o furtună și prietenul meu m-a invitat să ne adăpostim două zile la Sinaia.
- Pulsul?
- Bun.
- Bună.
- Normal.
- La fel.
- După cum văd eu, doctore, toate sunt bune în afară de sănătatea mea.
- Am impresia că dv. nu prea știți ce înseamnă sedentarism.
- Îmi pare rău, așa e, dar știți, eu stau mai mult în casă.
- De fapt, nu prea știu de ce-ați venit la mine.
- Vreau să joc într-un film, Zâmbetul Cleopatrei... și mi-am pierdut simțul umorului.
- De câte ori mă gândesc la asta, mă umplu de nervi. Ce să fac?
[...]